уну. Mă bântuie SRAA. Aşa, ca acronim. Tot timpul îmi apare prin minte.
дои. E 2009, băi.
тре. Îi frig. Frig ca naiba. E drăguţ să-ţi fie frig cu cineva.
пат. Am un chef nebun de ceai. Trebuie să mai merg.
цин. Într-o lume ideală, toate numerele au trei litere.
шас. Într-o altă lume ideală, toate numerele sunt la modul neljäkymmentäkaksi.
шап. Trebuie să-mi spăl geanta.
I went looking for a Christmas gift yesterday. I looked at books, mugs, CDs, coffee and all of those things. I spent hours.
But in the end, all I want is a pack of cigarettes and someone to love me back.
Old, but good.
Iar eu tot n-am patinat, iar durerea de cap persistă. Dar viaţa e frumoasă în continuare. Şi mâine chiar patinez.
Eh, n-am mare lucru de zis. Uitaţi-vă la poze.
În decembrie. De ce plouă in decembrie?!
E sâmbătă seara, iar eu mă plictisesc teribil. Vreau să patinez. Se poate patina pe ploaie?
Şi am o durere de cap extrem de enervantă. Pentru că ţine de trei zile. Dar vine Crăciunul, şi eu am patine noi. Happy me.
I take the scissors, and shove them in my hair. Swish, swish. Now the bathroom is blond and purple all over, and my hair is insanely short.
I put on some 1980s glam metal and take a swig of Jaegermeister. It’s nine in the morning and I’m drinking Jaegermeister. Oh, that taste. It tastes like wet lips and reckless summers. It tastes like laziness and sleaze and pseudo-intellectual-ness. Like most of the things I drink.
I prance around to The Final Countdown or some equivalent shite, and wish I’d spent my early years learning how to do a cartwheel rather than teaching myself Bulgarian, or trying to write with my other hand. I did the former at ten. The latter at eight. So, cartwheels. I never could do those.
AC/DC. That’s what I’m talking about. Now, seriously, I’ve slept for four hours in the past three days, and now I’m just running around listening to poor quality music. I’m such a dolt. And the AC/DC thing, I blame that entirely on my mother.
And now I put on some Led Zeppelin. Now that’s fucking genius. Kashmir still gives me the shivers, after all this time. And damn it, I have stuff to do, calls to make, and all I do is run around the room listening to music that’s much older than I am. Let’s face it. Making phone calls without a phone is fucking difficult.
Jefferson bloody Airplane. I ought to get out of here and give A. a ring. But I’m too lazy to do that. If my name were Alice, I’d probably be ten feet tall right now. Or maybe I am Alice, falling uncontrollably down a rabbit hole, on a downward spiral, just me and my thoughts racing down, down.
Do I really care? Well, I probably do.
It’s early in the morning and I still have some Jaegermeister to drink.
O dată în viaţa mea am încercat şi eu să gândesc pozitiv. Şi e bine. E frumos.
Let’s face it. Am ajuns să dorm ~3 ore pe noapte, din varii motive, iar în curând corpul meu o să cedeze.
Dar, am tramvai. Da, tramvai. Ador tramvaiele. Acum trec 15, 19, 23 şi 27, iar 34 e în probe. 27 e preferatul meu. De fapt, orice tramvai e drăguţ. Mai ales când e aproape gol, şi poţi să stai pe scaun, iar tramvaiul se scutură din toate încheieturile.
Am părul inchis la culoare. Bine, parţial. Dar îmi place. E mov închis, închis închis.
Şi dacă mai bag câteva paracetamoale poate îmi trece şi durerea de cap.
Chestia asta se repetă la infinit în capul meu. Păcat că nu pot să fluier.
Mi-ar placea să pot să întind timpul. Vreau mai mult timp. Şi îl vreau înapoi şi pe cel pierdut. Şi pe 29 parcă vin Finntroll, iar eu pe 28 plec la workshop, în cu totul altă bucată de ţară. Ceea ce este absolut minunat. Absolut.
Şi mi-ar plăcea să nu mai găsesc pietre în pungile de pufarin. Mereu găsesc, încă de când eram mică.
Adevărul e că tot la chestiile negative mă gândesc mai mult. Dar, pentru un moment, totul a fost bine. Şi încă e bine. Sunt multe părţi urâte, dar, cu totul, e bine. Trebuie doar să nu mai focalizez pe detalii.
Mi-am pierdut pisoiul.
Aveam un pisoi. Era mic şi gri cu alb, cu ochii mari şi verzi. Foarte verzi. Îi dădeam lapte în fiecare zi. Îi făcusem şi motocei să se joace. Azi voiam să-i pun şi o cutie, ca să nu mai doarmă pe jos. Şi nu mai e.
I am having a bad week.
Mi-ar plăcea să trăiesc într-o casă cu perne. Multe perne. Şi perdele.
Vara aş trăi într-o culă sau ceva de genul, într-o curte uriaşă, înconjurată de pomi. Mai ales tei. Şi va avea si iasomie. Şi mure, şi tufe cu agrişe. Şi soc. Iar vara voi culge flori de soc pentru socată. Iar casa o să aibă perdele. Multe perdele. Colorate. La fiecare geam, şi în loc de uşi. Pe verandă o să am un balansoar.
Dintotdeauna mi-am dorit o verandă. Suna atât de poetic. Iar blanasoarele îmi plac.
Iarna nu ştiu unde aş trăi. Undeva unde să fie frig, frig de tot, iar eu să stau în casă, unde va fi cald si unde mă voi lipi de sobă, privind ninsoarea cu cana de vin fiert în mână.
Iar dacă ar fi să stau în Bucureşti, aş sta pe Popa Nan. Şi aş avea magnolii în curte. Ori la unul dintre blocurile acela micuţe acoperite cu iederă, ori într-o casă veche din partea umbrită a străzii.
O dată mergeam pe Popa Nan, şi am văzut o băbuţă stând pe un scaun pus fin în uşa casei, contemplând strada. Din casa răsuna Pink Floyd în toată strada. Vreau să stau pe o stradă cu Pink Floyd.
His eyes are the kind that ignite skies, yet they could freeze oceans at the same time.
I love it when the wind blows through my hair, and the longer strands go into my face. My hair hasn’t been completely long in years.
