Citeam acest post, si am realizat ca tot ce scrie acolo este cat se poate de adevarat.

Visez. Indraznesc sa visez. Visele mi se naruie in repetate randuri. Insa, ele ajung cumva inapoi la mine. Se…regenereaza, intr’un fel sau altul. [Aici am avut o tentativa de comparatie, dar singurul lucru cu care pot sa compar un vis care se regenereaza este hidra de apa dulce. I know, not very poetic.]

Uneori realizez ca visez degeaba. Dar inca mai sper ca se poate face ceva pentru visele mele. Asta e. Duceti’ma intr’o camera cu peretii moi si dati’mi o camasa cu maneci lungi. Eu voi visa in continuare.

Am mai zis’o o data, o zic si acum. Nimeni nu iti poate lua visele.