vreau sa traiesc intr-un loc unde zeppeline plutesc prin cer
macar de doua ori pe zi
soseaua mihai bravu o sa fie pustie
doar un 3 si-un 4 si-un zgomot de metal zdruncinat
de vreo 3-4 ori pe zi

vreau sa fie cerul rosu pe la ora 12
ca sa-l pot vopsi in albastru
uneori o sa raman fara vopsea
si cerul o sa fie violet

vreau sa traiesc intr-o poezie de bacovia
cu plumb si toamna si amurguri violete
si sa ma plimb pe strazi pavate
dar nu maturate; acoperite de frunze

vreau sa fiu un filosof nebun
sa spun lumii ca e aiurea
sa resping universul
si sa il inlocuiesc cu altul facut de mine

vreau sa fiu un haiku
sa plutesc pe o adiere de vant
undeva in laponia
unde un haiku nu isi are locul

vreau sa pot sa vad
intreaga lume dintr-o singura privire
chiar daca stiu ca asta ma va orbi
sau, cel putin, ma va surprinde

vreau sa alerg pe strazi din montmartre
cu o sticla de alcool metilic
dar nu voi bea din ea;
am invatat la chimie ca alcoolul metilic orbeste.

vreau sa nu ma mai contrazic singura
si sa am bocancii curati
sa nu mai fie praf pe strazi
doar frunze de toamna fosnitoare

vreau o toamna adevarata
octombrie ruginiu si noiembrie gri
si o iarna cu zapada
cu vin fiert si cu patine

vreau mult prea multe lucruri
acum ca mi-am regasit boemia
si zilele mele -totuna-
as vrea sa le-nvat simfonia