Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
Fereastra e-o poema de plumb si de scântei
e noapte si ninge turbat
Acum nu mai sunt stelute in genele ei

Se face seara si orizontul coboara.
Precum din groaza cea de veacuri
Apa e rece, frunzele ploua
mâine vom fi prada inundatiilor, surparilor de teren, betiilor crâncene…

În arc de vînt, trezesc un gînd
când porti peste pulovar o niciodata captusita cu totdeauna
Amurgul curge pe lânga ochii tai uimiti
O umbră mormăind păşeşte…

arzând cu gheţuri albastre, cu stalactite de fum
raţiunea o să-mi sfâşie creierul.
În tot ce-i vis si asteptare
Va fi o dimineaţă neobişnuit de lungă…

Sunt versuri din diverse poezii, puse toate la un loc.