Am fost intrebată ce melodie mi-ar plăcea să aud atunci când merg pe stradă.

Despre o melodie de mers pe stradă char nu ştiu. Probabil că Battle Metal.

Însă, îmi vine in minte o melodie bună de ascultat în troleu. Într-un troleu din ăla vechi, nu chestiile alea noi, albe şi fără pic de personalitate. Şi trebuie să fie vară. În troleu e cald, dar soarele bate pe partea opusă scaunului pe care stau eu. Adică pe partea cu uşile. E un 70 sau un 92, aproape gol. Şi, cel mai important, e că undeva, în fundal, se aude yann tiersen. Iar eu citesc. Sau visez. Sau fac sudoku. Poate mă chinui şi cu un rebus; chiar dacă mă cam enervează. Ori sunt prea uşoare, ori prea grele. Mai important e că se aude L’après-midi, Pas Si Simple sau ceva de genul. Că e cald, dar e umbră. Visez. Am un loc pe scaun. Am de coborât la prima, dar nu cobor. Je rêve.

Da, stiu că asta a mai fost. Dar îmi place.