Tot ce am fost şi tot ce voi fi vreodată se rezumă la acel moment în care am privit în depărtări şi mi-am văzut propria-mi oglindire.
Apus dupa aus, îmi revedeam umbra căzând peeste soarele arzâtor. Nu am ştiut niciodată ce să înţeleg din toate acestea. Sunt doar o oglindire a vieţilor altora. Sunt un personaj în visul unui om nebun.
Dar eu, eu sunt în particulele de apă ce dau formă norilor. Eu sunt susurul apelor şi foşnetul frunzelor. Eu sunt ploaia care îneacă pământul. Eu sunt urletul lupilor şi plânsetul oamenilor.
Dar, cine sunt cu adevărat?

Dot ce am fost eu până atunci s-a spulberat în acele câteva clipe cât a durat să intri tu în lumea mea.
Ploaia cădea în valuri molcome şi topea culorile ce alcătuiau cerul, lăsând în urmâ ceva care aducea cu un tablou de Mark Rothko.
Desigur, tu nu ştii cine e Rothko. Ai universul tău, la fel cum eu îl am pe al meu.
Repede, că pleacă trenul! Eu mă urc. tu ce faci?
Te văd cufundat în gânduri. Până acum nu te-am văzut.
Am privit către tine de atâtea ori.
Nu ştiu ce cauţi în lumea mea. Ce cauţi în visul meu.

Din tot ce am văzut, singurul lucru care mi s-a întpărit în minte a fost modul în care ciulinii îşi plecau capetele, simţind acordurile melodiei în aer.
Melodia plana, trecea pe lângă ei, printre ei, prin ei. Trecea prin mine.
sunt eu oare mai mult decât un ciuline pe marginea unei străzi?
Ma agăţ de idei, gândurile se lipesc de mine, mă gândesc, mă desprind şi o iau de la capât.
Şi, ca orice ciuline ce se respectă, îmi plac vălătucii de praf.
Dar eu nu vreau să fiu ciuline.

Dacă într-o buna zi vei vedea totul într-un con de umbră, să ştii că e vina mea.
Cqnd norii se vor ciocni şi vor tuna, eu voi fi frica iraţională, ce parcă vrea să vă cuprindă.
Eu sunt febra bolnavului, sevrajul alcoolicului, liniştea eterna şi apăsătoare a surdului.
Să nu mă lăsaţi să vă prind. Căci încetul cu încetul, totul va aluneca în umbră şi panică, totul sub domnia mea.
Voi fi regina înfricoşătoare a lumii, iar toţi mă vor iubi din frică şi disperare.
Dar eu nu sunt aşa.

Tot ceea ce voi fi vreodată nu este tot ceea ce pot fi.
Pentru că, spre deosebire de multi, eu am puterea de a alege.
Aşadar, nu sunt ciuline, nu sunt tiran, nu sunt Mark Rothko şi nu sunt nici apus de soare.
De fost n-am fost nimic vreodată, şi de va fi să fiu ceva, încă mai am timp. Vedeţi voi, timul se lungeşte şi se lăţeşte după cum vreau eu.
Şi acum…acum unt doar o povestire ce aşteaptă să fie citită.

Ceci n’est pas une pipe.