Din ciclul “Alexandra nu prea are sistem imunitar” (pentru că mă cheamă şi Alexandra), prezentăm următoarea întâmplare:

Astăzi, pe la ora patru şi jumătate antemeridian, m-am trezit cu o durere de cap groaznică, iar camera se clătina uşor. Având în vedere că nu băusem nimic în seara precedentă, mi-am pus termometrul. Arăta 38 cu 5. După cum era de aşteptat, am purces să-mi trezesc din somn membrii familiei, cerând paracetamol. Iau paracetamol. Adorm. Mă trezesc. 39 cu 1. Iau algocalmin. 37 cu 1. Adorm. Mă trezesc. 38 cu 7. La un moment dat a apărut şi o bunică paranoică, care, fiind 75% sigură că e vorba de deochi, m-a descântat vreun sfert de oră. Evident, fără nici un rezultat. După ceva timp, am reuşit să-mi conving mama că nu voi face o criză de astm dacă iau algocalmin fiolă (deoarece cel sub formă de pastila s-a dovedit a nu fi bun de nimic). Acum mi-a mai scăzut febra la 37 cu 4.

Marea problemă este că mai sus numita febră mă împiedică să merg să văd rezultatele de la olimpiada de biologie, să merg să-mi iau notă la diverse materii sau să-mi cumpăr bilet la Maiden.

Desigur, şi febra are un avantaj. Faptul că primesc mai tot ce vreau, că, deh, e copilu’ bolnav. Aşadar, cererile de genul “tatiiiii, vreau cacık” (un fel de supă turcească de iaurt) sau “tatiiiiii, ia-mi şi mie nişte mandarine” sunt îndeplinite cu tragere de inimă.

Still. Vreau să văd rezultatele de la biologie.
Măcar dacă s-r fi ţinut olimpiada la noi în liceu, ca majoritatea. But nooo, trebuia să se ţină la un liceu de la mama naibii, ca să ia Alexandra viruşi de la babele din 253.