Când îmi făceam bagajul ca să plec la Sibiu, eram beată şi nu îmi aminteam cum se împătureşte o curea.

Unii oameni fumează când se deprimă. Eu mă deprim când fumez.

Ach, sunt tristă dar nu atât de deprimată încât să plâng şi să reuşesc să mă eliberez de toate sentimentele ce încep să se adune. Nici măcar tristeţe nu e; e doar sictir.

Şi mâine toţi o sa vrea de băut iar eu nu o să le dau. Nu vreau să am 16 ani. Nu se divide cu 5. Şi nici cu 3.

Da, ştiu că am puţini ani, dar nu eu sunt de vină.

Am o carte de Baudelaire.

Mă doare gâtul. N-am chef de bagaje. Bla bla bla. Şi acum vreo două ore eram atât de fericită.

Bleah.