Am chef să vegetez. Să stau în semiîntuneric, să citesc, să ascult Jefferson Airplane, să beau ceai şi să mănânc fistic.

N-am fistic. :(

Asta voiam să scriu acum vreo 10 minute. Acum brusc mi-a venit cheful să ies din casă. Să mă duc la gară şi să mă ursc în primul tren, ca să văd la ce staţie mă dă jos. Sau pur şi simplu să plec. Dar atunci s-ar naşte o multitudine de complicaţii.

Vedeţi voi, eu sunt dusă cu capul. Dacă mă apuc să plec, mă voi ataca [da, eu pe mine] cu diverse întrebări de genul “unde mergi?”, “cu ce bani?” si alte chestii de factură administrativă. Desigur, trebuie luată în calcul şi paranoia. Ca să nu mai vorbim de combustibil. Pentru că nu ştiu de unde fac rost de cafea multă, buna si moca la ora asta, şi pentru că am nevoie de cel puţin o găleată ca să obţin energia necesară pentru a pleca undeva.

Really, chiar am nevoie de cafea. Azi iar am umblat o groază, în ultima vreme nici n-am mai pea dormit [better things to do], şi nu mai am prea multă energie. Iar la ora asta există slabe şanse să mai fie cafea în filtru, iar dacă e va fi acelaşi pischwasser pe care sunt nevoită să il beau în fiecare dimineaţă.

Chiar, v-am povestit ce cafea oribila face maică-mea? Până şi ea recunoaşte asta. Dimineaţa, când încă nu îmi funtionează creierul pot cât de cât să o beau. Strâng din dinţi şi o dau pe gât ca pe un medicament. Hell, până şi chestiile alea efervescente le beau cu mai mare plăcere decât pseudo-cafeaua aia. Dar nu prea am incotro. Alta nu am la dispoziţie, iar la 5 minute după ce mă trezesc chiar am mare nevoie de ea.

Când mă trezesc din somn sunt un fel de robot teleghidat. Ma târăsc pqnă în bucătărie, scot două pahare, pun apa în ceainic, pun ceainicul pe foc. Mereu îl pun cu dreapta, dar mereu încerc să îl iau cu stânga. Nu mă descurc cu dreapta dacă am o mănuşă de bucătărie sau ceva de genul. Aşa că am incercat să-mi programez creierul să puna ceainicul cu stânga. Fară succes. Oricum, cât fierbe apa dau pe gât o cană de cafea oribilă, încălzită la microunde, iar apoi fac un duş. Până fierbe apa pentru ceai mi se trezeşte şi neuronul de la combinaţia de cofeină si apă rece, şi sunt în stare să-mi aleg doua feluri de ceai, pe care apoi să le şi beau.

Oricum, morala acestei povestiri este că eu vreau cafea. Am căpătat o bruma de hiperactivitate, dar imi trebuie ceva cu care s-o menţin.