Dragi copii,

Am ales să deschid computerul în această minunata seară ca sa vă zic un lucru, pe care poate nu îl ştiaţi - viaţa e frumoasă.

Da, bre. E frumoasă. Aşa că tăceţi cu tâmpeniile alea emo de genul “viaţa e naşpa”, “viaţa suge” et caetera.

Oricum, nu ăsta e scopul acestui post. Scopul acestui post este faptul că eu ador cumpărăturile.
[haha, moment de superficialitate maximă]

Bine, nu cumpărăturile în sensul obişnuit. Îmi displace să stau să probez haine şi alte tâmpenii de genul. O fac doar când am absolută nevoie. Sau când găsesc ceva care să-mi placă extrem de mult. ceea ce se întâmplă rar
Nu îmi place să merg prin malluri şi să îmi iau 200 de tricouri şi 50 de perechi de pantofi [adevărul e că am doar 6. bocanci, bocanci, vanşi, sandale, mocasini, pantofi de ocazie] şi apoi să plătesc cu un card care nu e al meu, urmând să imi beau cafeaua la Starbucks, înconjurată de diverse pungi cu diverse haine oribile. [statisticile mele spun că 9 tricouri din 10 luate aleator sunt oribile. al zecelea s-ar putea să fie acceptabil]

Oricum, azi am ajuns să fac cumpărături, fără să îmi dau seama.
Am plecat să-mi caut materiale ca să-mi fac o geantă. Am plecat cu 10 lei la mine, deci era oarecum evident că n-o să-mi cumpăr materiale pentru geantă.
În 92 era al naibii de cald. Îmi făceam vânt cu un evantai de hârtie. Din senin, apare un tip care îmi vinde un evantai pe bune, pentru un leu. Îi dau banii, îmi aleg unul albastru. Bătrânelul de lângă mine cumpără vreo trei. Văzându-mă cât de încântată sunt de noua mea achiziţie, îmi spune că şi el are aceeaşi părere despre noile evantaie. Sau asta cred că spune. Nu aud decât muzica din căşti.

Pe Lipscani era şi mai cald, şi mai soare, şi evident că era şi mai mult praf. Intru la Gregory’s, şi văd că prostiile pe care mi le cumpăram de obicei costă mult prea mult. Iau cea mai ieftină chestie rece - Espresso Freddo. Fără zahăr, fără lapte. Primesc o cafea tare, amară, şi cu multă gheaţă. Absolut genial.

Spre Univeristate, văd o tarabă cu cărţi la un leu. Nu găsesc nimic interesant, dar mă gândesc să încerc şi la chestiile alea din faţă de la Uni. Dupa vreun sfert de oră, îmi iau o carte cu Bacovia, la 3 lei.

În drum spre staţie, mai iau şi un bucheţel de lavandă. În staţie mă răzgândesc, şi o iau pe jos spre casă, cu lavanda în mână, cafeaua în stomac, George Bacovia şi evantaiul în geantă.

Şi, după o zi de cumpărături, ajung acasă fericită, si fără vreun leu în portofel. Iar acasă descopăr că a trecut bunica pe acolo şi mi-a lăsat zmeură şi fistic.

Cum spuneam, viaţa e frumoasă. Mâine mă duc să-mi cumpăr materiale de geantă [de data asta e pe bune], si o pereche de cercei albaştri.

Haha, şi sâmbătă plec, iar voi rămâneţi să vă topiţi în Bucureşti.
Iar eu o să stau în Bistriţa, unde o să fac poze, o să grădinăresc, o să croitoresc şi o să mănânc fructe de pădure.

Mă doare capul. Urăsc aerul conditionat.