Mi-ar plăcea să trăiesc într-o casă cu perne. Multe perne. Şi perdele.

Vara aş trăi într-o culă sau ceva de genul, într-o curte uriaşă, înconjurată de pomi. Mai ales tei. Şi va avea si iasomie. Şi mure, şi tufe cu agrişe. Şi soc. Iar vara voi culge flori de soc pentru socată. Iar casa o să aibă perdele. Multe perdele. Colorate. La fiecare geam, şi în loc de uşi. Pe verandă o să am un balansoar.

Dintotdeauna mi-am dorit o verandă. Suna atât de poetic. Iar blanasoarele îmi plac.

Iarna nu ştiu unde aş trăi. Undeva unde să fie frig, frig de tot, iar eu să stau în casă, unde va fi cald si unde mă voi lipi de sobă, privind ninsoarea cu cana de vin fiert în mână.

Iar dacă ar fi să stau în Bucureşti, aş sta pe Popa Nan. Şi aş avea magnolii în curte. Ori la unul dintre blocurile acela micuţe acoperite cu iederă, ori într-o casă veche din partea umbrită a străzii.

O dată mergeam pe Popa Nan, şi am văzut o băbuţă stând pe un scaun pus fin în uşa casei, contemplând strada. Din casa răsuna Pink Floyd în toată strada. Vreau să stau pe o stradă cu Pink Floyd.