Există şanse să-mi recuperez datele. Ieri hardul era bine mersi, dar era târziu şi am zis că mă apuc să ard DVD-uri a doua zi. Azi jegul de hard drive e mort. Din nou. Ar trebui să-l duc la careva care se pricepe.

Viaţa sans caféine [ sau ilman kofeiinia; tot aia e] e plictisitoare. Dar plăcută. It’s almost like being under sedation. Şi uitasem cum e să-ţi fie lene.

Urăsc lenea. E josnică. Mâine mă târăsc până în oraş şi îmi iau un ristretto.

1. Mă numesc Irina Alexandra. Toată viaţa mi s-a spus Irina, dar într-un moment de delir hipertermic am decis că vreau să mi se zică Alexandra. Aşadar, don’t call me Irina. Ever.

2. Sunt elevă într-un liceu bucureştean cu renume, la un profil cu care nu am absolut nici o tangenţă. Nu mă mut, pentru că m-am ataşat de oamenii de acolo.

3. Iubesc limbile străine. Am început engleza, germana, franceza, spaniola, latina, finlandeza şi două limbi artificiale inventate de Tolkien (Sindarin şi Quenya). Mai am foarte mult de lucrat la toate. Încă de mică mi-am dorit să vorbesc rusa şi maghiara. Mi s-a spus că maghiara o pronunţ foarte bine. În rusă ştiu să citesc, dar nu ştiu ce citesc.

4. Vreau să fiu chirurg, barman în Live Metal Club, fotograf profesionist, biker, hair stylist şi designer de bijuterii. Toate astea la feminin, evident.

6. Ador banii. Sunt ferm convinsă că aduc fericirea.

7. Urăsc becurile ecologice. Or fi ele ieftine, dar dau o lumină incredibil de proastă. Îi rog frumos pe oamenii care le-au inventat să le strângă pe toate şi să şi le bage în cur. Dacă ajung cu ele până în esofag le dau şi un premiu.

8. Nu mă machiez. În cazuri excepţionale mă veţi vedea cu rimel negru si gloss transparent. Unghiile mi le fac, de vopsit mă vopsesc. Doar că nu-mi place să-mi pun chestii pe faţă.

9. Am un Pentax K10 denumit Merlot Kalaşnikov. Îl ador.

10. Geanta este parte din mine. Nu pot trăi fără geantă.

11. Îmi place să beau ceai, cafea, votcă, vin alb sec sau Vöslauer Balance. Îmi plăcea şi Stejarul, doar că acum l-au făcut mai slab şi mai rău.

12. Cafeaua o beau FĂRĂ ZAHĂR. Cel mai bun mod de a mă enerva este să-mi pui zahăr în cafea.

13. Sunt antitalent în ceea ce priveşte muzica. Am avut tentative de a cânta la chitară, dar am decis că nu merită.

14. În general, dacă nu îmi iese o chestie din prima, există şanse destul de mari să zic de chestia respectivă că nu merită aprofundată.

15. Urăsc matematica mai mult ca orice altceva. E cel mai mare căcat din lume. Uneori Îmi doresc să dez-învăţ tot, începând cu aritmetica. Aletori accept combinatorica şi trigonometria. Oricum, urăsc matematica, dar cantitatea de ură variază.

16. Alt căcat e istoria. Total inutilă. Unele părţi îmi plac, dar nu au vreo utilitate.

17. Nu susţin că lucrurile care îmi plac ar fi utile.

18. Sunt blondă. Urăsc asta, dar nu mă vopsesc complet, pentru că sunt prea leneşă ca să mă vopsesc la 3 săptămâni, şi aş arăta aiurea brunetă cu rădăcinile blonde.

19. Mă oftică la culme brunetele care se văcsesc blonde. Aş vrea şi eu păr închis la culoare.

20. Cănd o să fiu majoră, primul lucru pe care o să îl fac va fi să donez sânge. Am 0 negativ; toate grupele pot primi sânge 0 negativ.

21. De asemenea, după ce mor vreau să-mi donez corneele, organele care încă mai sunt funcţionale şi orice altceva se mai poate dona.

22. Am propria mea religie. Nu are un nume. Nu presupune credinţa în vreo divinitate. N-o să caut vreodată adepţi. Chestia asta e pentru mine, dar dacă alţii vor să afle despre ea, I’ll be happy to share.

23. Nu port decât negru şi albastru.

24. Ador brăţările. Nu pot sta fără ele.

25. Am crescut ascultând Phoenix, Iris şi Cargo. Am discuri originale cu Phoenix, pe care abia aştept să le ascult din nou, după ce se oboseşte cineva să repare pick-up-ul.

26. Îmi place la nebunie galeria 115, deşi în ultima vreme a devenit un loc prea ‘cool’.

27. Singurii oameni cu care aş putea să mă căsătoresc sunt Kurt Vonnegut sau Gregory House. Doar că unul e mort, iar celălalt e fictiv.

28. Anul trecut, de ziua mea, a murit Kurt Vonnegut. Îmi dau lacrimile când îmi aduc aminte.

29. Pe desktop am un folder denumit ’stuff’, unde arunc toate căcaturile pe care le downloadez. Aşa îmi păstrez desktopul curat.

30. I have short-term insomnia. Adică am perioade în care nu pot să adorm, sub nici o formă, indiferent de cât de ruptă de somn aş fi. Din fericire trec destul de repede.

31. Vreau să cunosc o persoană căreia melodia White Rabbit de la Jefferson Airplane i-a schimbat viaţa.

32. Nu îmi plac lucrurile foarte dulci. Nu îmi pun zahăr în cafea, nici în ceai, nu îmi place decât ciocolata cu minim 70% cacao und so weiter.

33. Noaptea, când sunt acasă, îmi place să stau pe balcon şi să mă uit pe fereastră.

34. La mine în zonă, e un tip cu un singur ochi care cântă la acordeon prin tramvaie. Cred că sunt singura persoană căreia îi place ce cântă. Chestiile alea îmi aduc aminte uneori de Bucureştiul vechi, alteori de Yann Tiersen.

35. Visez mult, colorat şi absurd. Mereu îmi aduc aminte visele.

36. Între carne şi legume, prefer legumele de departe. De aceea mereu sunt întrebată dacă sunt vegetariană. Nu sunt. Vegetarianismul îmi pare o tâmpenie.

37. Că tot ziceam de animale moarte, vreau o pereche de mănuşi căptuşite cu blană de iepure. Iepurii sunt cele mai pufoase şi fine chestii din lume.

38. Nu pot să folosesc superglue fără să mi-l pun pe degete.

39. Îmi place foarte mult să merg cu trenul. Dar nu din Gara de Nord. Locul ăla mă sperie.

40. Citesc cartea Fight Club. Constant. Când o termin, o iau de la capăt. Desigur, mai citesc şi alte chestii în paralel.

41. Când gătesc, ascult City.fm, pentru că în bucătărie am doar un radio amărât, iar City.fm este singurul post de radio cât de cât ascultabil.

42. Deşi nu pare, genul meu de muzică preferat este black metal. <3

Am bilet la Maiden, la gazon A, şi nu am cum să ajung la concert. So, dacă vreţi bilet, ziceţi. Ar fi chiar trist să rămân cu el.

Am păşit uşor printre oamenii adormiţi. Încă se străduiau să doarmă. După o noapte ca aceea, nimeni nu îndrăznea să se trezească. Bine, eu eram trează, dar abia venisem. Casa părea pustie. Încuietoarea de la intrare scârţâia, dar casa era oarecum la fel. Caldă, prăfuită, mirosind a fum şi violete.

Desigur, în afară de camera din capăt. Acum mulţi ani pusesem acolo un buchet de lavandă. S-a dus de mult, dar mirosul a rămas. Păşind cu grijă, am ajuns lângă geam. L-am deschis larg, ca în alte dăţi, şi am ieşit afară, atât cât să nu cad. Era o macara în zare. Am lipsit prea mult timp.

Înainte îţi plăceau caisele verzi, abia date în pârg. Ţi-aş fi adus câteva, dar e târziu. Am fost prin piaţă, dar e încă întuneric. N-am găsit decât fantomele unor agrişe. Erau rătăcite; ştii prea bine că nu se găsesc agrişe în piaţă. Le-am lăsat să stea la mine în geantă. Îmi plac agrişele, chiar şi cele fantomatice.

Nu, nu mai sunt caise. Mi-a fost dor de tine. Nu ştiam dacă ai plecat sau nu. Nu ştiu ce caută oamenii în camera mea cu miros de praf şi de lavandă, nu ştiu ce cauţi tu sub geam, dar mi-a fost dor; de tine, de tot. Hai, vino sus. Nu mai sta sub geam. O să te ningă teii. Nici nu ştiu cum de mai au flori. E târziu.

Îl mai ţii minte pe Kurt? Vonnegut, nu Cobain. Mi-e dor de el. E târziu, n-ai ce-i face. Iar eu nu mai ştiu dacă e dimineaţă sau e noapte. Stai cu mine. Să vedem răsăritul. Da, e frig. Al naibii de frig pentru iulie. Puloverul tău miroase a rodii. Şi a munte, a pârâu, şi a caise abia date în pârg. Mi-a fost dor de tine.

Dacă mai stau? Nu ştiu, deja e târziu. În curând am tren. Vezi răsăritul cu mine, şi apoi zburăm către gară. Sau zbor; cum vrei. Să vii să-mi faci cu mâna de pe peron.

Am ales să deschid computerul în această minunata seară ca sa vă zic un lucru, pe care poate nu îl ştiaţi - viaţa e frumoasă.

Da, bre. E frumoasă. Aşa că tăceţi cu tâmpeniile alea emo de genul “viaţa e naşpa”, “viaţa suge” et caetera.

Oricum, nu ăsta e scopul acestui post. Scopul acestui post este faptul că eu ador cumpărăturile.
[haha, moment de superficialitate maximă]

Bine, nu cumpărăturile în sensul obişnuit. Îmi displace să stau să probez haine şi alte tâmpenii de genul. O fac doar când am absolută nevoie. Sau când găsesc ceva care să-mi placă extrem de mult. ceea ce se întâmplă rar
Nu îmi place să merg prin malluri şi să îmi iau 200 de tricouri şi 50 de perechi de pantofi [adevărul e că am doar 6. bocanci, bocanci, vanşi, sandale, mocasini, pantofi de ocazie] şi apoi să plătesc cu un card care nu e al meu, urmând să imi beau cafeaua la Starbucks, înconjurată de diverse pungi cu diverse haine oribile. [statisticile mele spun că 9 tricouri din 10 luate aleator sunt oribile. al zecelea s-ar putea să fie acceptabil]

Oricum, azi am ajuns să fac cumpărături, fără să îmi dau seama.
Am plecat să-mi caut materiale ca să-mi fac o geantă. Am plecat cu 10 lei la mine, deci era oarecum evident că n-o să-mi cumpăr materiale pentru geantă.
În 92 era al naibii de cald. Îmi făceam vânt cu un evantai de hârtie. Din senin, apare un tip care îmi vinde un evantai pe bune, pentru un leu. Îi dau banii, îmi aleg unul albastru. Bătrânelul de lângă mine cumpără vreo trei. Văzându-mă cât de încântată sunt de noua mea achiziţie, îmi spune că şi el are aceeaşi părere despre noile evantaie. Sau asta cred că spune. Nu aud decât muzica din căşti.

Pe Lipscani era şi mai cald, şi mai soare, şi evident că era şi mai mult praf. Intru la Gregory’s, şi văd că prostiile pe care mi le cumpăram de obicei costă mult prea mult. Iau cea mai ieftină chestie rece - Espresso Freddo. Fără zahăr, fără lapte. Primesc o cafea tare, amară, şi cu multă gheaţă. Absolut genial.

Spre Univeristate, văd o tarabă cu cărţi la un leu. Nu găsesc nimic interesant, dar mă gândesc să încerc şi la chestiile alea din faţă de la Uni. Dupa vreun sfert de oră, îmi iau o carte cu Bacovia, la 3 lei.

În drum spre staţie, mai iau şi un bucheţel de lavandă. În staţie mă răzgândesc, şi o iau pe jos spre casă, cu lavanda în mână, cafeaua în stomac, George Bacovia şi evantaiul în geantă.

Şi, după o zi de cumpărături, ajung acasă fericită, si fără vreun leu în portofel. Iar acasă descopăr că a trecut bunica pe acolo şi mi-a lăsat zmeură şi fistic.

Cum spuneam, viaţa e frumoasă. Mâine mă duc să-mi cumpăr materiale de geantă [de data asta e pe bune], si o pereche de cercei albaştri.

Haha, şi sâmbătă plec, iar voi rămâneţi să vă topiţi în Bucureşti.
Iar eu o să stau în Bistriţa, unde o să fac poze, o să grădinăresc, o să croitoresc şi o să mănânc fructe de pădure.

Mă doare capul. Urăsc aerul conditionat.

Mama: Uite, hai să vezi nişte emo!
M.: Dar ei ce fac?

Eu: Păi ei vor să pară tot timpul deprimaţi.
Mama: Şi eu m-as deprima dacă aş sta să-mi fac părul cu placa în fiecare zi.

M.: Şi ăştia, când se strâng la chef, stau toţi deprimaţi?

M.: Da’ ei de fapt ce fac? Că aştia din emisiune stau şi nu zic nimic. De juma de oră mă tot uit şi aştept să zică ceva.

M.: Uite, uite vorbeşte un emo!

M.: Dar ăştia ce muzică ascultă?
Eu: Muzică emo.
M.: Aşa, ca Eric Clapton?

Concluzia - păi manele, house, tot aia e!

- mama, uitându-se la o emisiune în care erau invitaţi nişte emo.

De obicei politica în general mă dezgustă. Dar acum, fără vreun motiv anume am decis să mă bag şi eu în ciorba asta de opinii, şi să-mi spun oful.

Eu nu mi-am luat-o de la mineri. N-am destui ani. Dar sunt perfect conştientă de ce a fost. Ai mei erau acolo, în Piaţă. Am crescut într-o familie total anti-comunistă, şi sunt mândră de asta.

Toţi o dau în stânga şi-n dreapta cu ce comunist e Oprescu, că PSD, că aleaalea. Ştiţi voi, şi PSD-ul si PD-ul tot din acelaşi FSN se trag. Deci ambii sunt la fel de comunişti. Şi, după umila mea părere, cuvântul ‘comunist’ nu are grad de comparaţie. Toţi sunt la fel de comunişti, şi este o mare cretinătate să spui că doar ăia roşii ar fi. Vorba bancului, si portocaliul tot din roşu e făcut.

Şi, între un chirurg şi un vameş, eu prefer chirurgul.